Despre statul protector al biodiversității – anchetă de Andrei Ciurcanu.

Știați că la începutul anilor 2000, printr-un proiect finanțat de Societatea Regală Olandeză pentru Conservarea Naturii, în România au fost identificate 300 de mii de hectare de păduri virgine? Sună bine, doar că două decenii mai târziu, abia 72 de mii de hectare au fost incluse de autoritățile române în Catalogul Pădurilor Virgine și Cvasivirgine.

Întâmplător și nu prea, în tot acest timp, într-o bună parte dintre aceste păduri au început lucrări. Multe au fost nesemnificative ca impact, dar suficiente ca pădurile să nu mai fie declarate virigine și, implicit, să nu mai capete statut de protecție. Simplificând, pădurile virgine (pe care România s-a angajat la Bruxelles să le protejeze) sunt cele în care nu s-a intervenit niciodată cu exploatari forestiere.

Toate aceste informații se regăsesc în cea mai nouă anchetă realizată de jurnalistul Andrei Ciurcanu, despre felul în care România (nu) își respectă obligația de a proteja natura. Mai precis, despre îndeplinirea țintelor asumate la nivelul U.E. de a ajunge până în 2030 la 30% din teritoriu protejat în arii naturale protejate și la 10% din teritoriu strict protejat. În prezent, aceste procente sunt de 24%, respective 3 la sută.

Vă invităm să vă înarmați cu răbdare și să citiți până la capăt o anchetă despre nepăsare, heirupism și, desigur, interese financiare. Linkul cu materialul integral este acesta:

Despre statul protector al biodiverstății. O poveste lungă și neromanțată

Ancheta a fost realizată în cadrul bursei de jurnalism de mediu oferită de Asociația Parcul Natural Văcărești, în cadrul proiectului “Natura dintre blocuri”. Proiectul este finanțat de Platforma de mediu pentru București, program inițiat de Fundația Comunitară București și ING Bank România, prin runda sprijinită și de FAN Courier.