Viitoare arie naturală protejată

Lunca
Dâmboviței

Treizeci și șase de hectare de stufăriș, sălcii și lacuri interioare pe ultimii kilometri ai Dâmboviței înainte de vărsarea în Lacul Morii, în Sectorul 6 și comuna Chiajna, coridorul prin care natura intră în București dinspre vest.

Biodiversitate în cifre

36

Hectare

100+

Specii de păsări

4

Km de coridor

40

Ani de resălbăticire

3,5

Km de promenadă

1.485

Km² bazin hidrografic

CORIDORUL PRIN CARE NATURA INTRĂ ÎN BUCUREȘTI DINSPRE VEST
Lunca adevărată de la marginea orașului

Pe ultimii kilometri înainte de vărsarea în Lacul Morii, în Sectorul 6, Dâmbovița iese din canalul de beton și redevine râu. Treizeci și șase de hectare de stufăriș, sălcii și lacuri interioare, la câteva minute de mers de stațiile de autobuz și de blocurile din jur.

Aici cuibăresc și se opresc peste o sută de specii de păsări. Lebedele de vară își fac ritualul nupțial pe apa liniștită de dimineață, iar de-a lungul digului se plimbă oameni cu bicicleta, cu copiii sau cu câinii — de multe ori fără să știe cât de special e locul prin care trec.

Nimeni nu a plantat și nu a amenajat nimic. În aproximativ patru decenii în care apa și vegetația au fost lăsate în pace, lunca a crescut singură.

Vara, apa mică se acoperă de nuferi și de lintiță, iar seara stuful se umple de sunet. Iarna, când lacurile îngheață pe margini, rămân deschise doar canalele — și acolo se strâng toate păsările.

Cele mai îndrăgite animale

Cufundarul polar· Eretele de stuf· Piciorongul· Egreta mare· Cormoranul mare· Lebăda de vară· Corcodelul mare· Corcodelul mic· Găinușa de baltă· Rața cu cap castaniu· Rața lingurar· Șopârla de pe dig

Cine locuiește aici

Top 5 vecini

Malurile betonate ale Dâmboviței s-au acoperit în patruzeci de ani cu stuf, sălcii și desișuri, iar volumul mare de apă din Lacul Morii ține locul deschis tot anul. Aici cuibăresc păsări acvatice, se opresc stolurile în pasaj, iernează specii venite de la mii de kilometri, iar betonul digului și-au făcut propriii locuitori.

Piciorong hrănindu-se în apa mică, la Lunca Dâmboviței

Piciorongul

Alb și negru, cu picioare roșii nefiresc de lungi, cu care intră în apa mică și culege insecte de la suprafață cu ciocul subțire ca un ac. Când cineva se apropie de cuibul său construit la mijlocul bălții, se ridică și țipă insistent deasupra intrusului.

Când îl vezi · primăvara–vara, pe malurile joase

Himantopus himantopus

Egretă mare în apă, în lumina de seară, la Lunca Dâmboviței

Egreta mare

Strălucitor de albă, stă nemișcată în apa mică, cu gâtul strâns în S, până trece un pește. Se recunoaște după ciocul galben și picioarele negre, pe care le strânge în urma ei când pleacă în zbor.

Când o vezi · tot anul, la marginea stufului

Ardea alba

Găinușă de baltă aterizând pe apă, printre stuf auriu

Găinușa de baltă

Este foarte certăreață. Cu cioc roșu cu vârf galben, dă din cap la fiecare pas printre plantele de la mal. Zboară puțin și jos: aleargă pe apă cu aripile deschise până ajunge din nou în stuf.

Când o vezi · primăvara–toamna, la marginea stufului

Gallinula chloropus

Rață mare femelă pe un buștean, în lumină aurie, la Lunca Dâmboviței

Rața mare

Iese din apă pe buștenii căzuți la mal, unde se odihnește și își aranjează penele la soare. Femela își scoate puii pe apă la câteva ore după ce au ieșit din ou și îi ține strânși lângă stuf.

Când o vezi · tot anul, pe apă și pe buștenii de la mal

Anas platyrhynchos

Șopârlă de ziduri la soare, pe o piatră de pe malul Dâmboviței

Șopârla de ziduri

Se încălzește dimineața pe pietrele digului și dispare în crăpături la cea mai mică vibrație. Vânează insecte exact acolo unde betonul s-a acoperit de iarbă.

Când o vezi · aprilie–septembrie, pe pietrele de pe mal

Podarcis muralis

UNDE NE GĂSEȘTI
Locație și hărți

Cum ajungi

Sectorul 6, București, și comuna Chiajna, pe malurile Dâmboviței dinaintea Lacului Morii. Punctul de acces e podul de la vărsarea Dâmboviței în Lacul Morii. De-acolo pleacă promenada de 3,5 km pe mal, spre Chiajna. Dinspre oraș ajungi pe Șos. Virtuții și Calea Crângași, dinspre Ilfov pe str. 1 Decembrie.

Transport în comun

M1 · 41 · 162 · 163 · 178 · N110 · 434

Cea mai apropiată stație: metrou Crângași, apoi tramvaiul 41 sau autobuzele de pe Șos. Virtuții. Pentru capătul dinspre Chiajna și satul Roșu: linia 434.

Statutul de arie naturală protejată de interes local este instrumentul legal prin care Consiliul Local Sector 6 și Consiliul Local Chiajna, împreună cu Apele Române, pot asigura management activ, monitorizare și pază la Lunca Dâmboviței și pot limita betonarea malurilor și amenajările care ar tăia în stufăriș. Malul și luciul de apă sunt deja domeniu public, administrate de Apele Române, așa că desemnarea nu presupune costuri de achiziție. Mai mult, stufărișul și lunca rețin apa la viituri, adică exact funcția pentru care a fost construit Lacul Morii. Lunca urmează precedentul Pajiștii Petricani și al Văii Saulei și devine veriga de vest a rețelei: singurul coridor de apă continuu care traversează Bucureștiul, de la câmpia dinspre Ilfov până la Delta Văcărești, în aval.

De ce contează

Râul care lucrează pentru tot orașul

Bucureștiul are sub 10 m² de spațiu verde pe locuitor — o treime din cât cere legea. Cele treizeci și șase de hectare de la intrarea Dâmboviței în oraș fac o muncă pe care malul betonat n-o poate face.

36ha
de stufăriș, sălcii și lacuri interioare, pe domeniu public
~40ani
de resălbăticire, fără nicio intervenție umană
singura
luncă de râu rămasă în rețeaua de arii naturale a orașului
100+
de specii de păsări care cuibăresc, se opresc sau iernează aici
01

Ține apa în loc

Lunca și stufărișul absorb viiturile venite dinspre vest, înainte ca ele să ajungă în Lacul Morii — exact funcția pentru care a fost construit lacul.

02

Răcorește și deschide malul

Apa și vegetația țin aerul mai răcoros la marginea unor cartiere construite dens, iar promenada de 3,5 km aduce oamenii pe jos și cu bicicleta până la marginea râului.

03

Adăpostește viața

Peste o sută de specii de păsări de apă — piciorongi, egrete, corcodei, rațe scufundătoare — depind de apa mică și de stufărișul de aici.

04

Închide coridorul

Între câmpia dinspre Ilfov și Delta Văcărești, lunca e singura porțiune în care Dâmbovița mai are mal viu — veriga care leagă natura din afara orașului de cea din interior.

Amenințări

O luncă verde și sălbatică fără scut legal, la capătul unui bazin de 1.485 km²

Construcțiile noi din apropiere, deversarea apelor uzate, pescuitul cu plase monofilament, toate acestea degradează și strică peisajul. Îndepărtează oamenii și otrăvesc animalele.

fără statut
de arie protejată, deocamdată
1.485km²
de bazin hidrografic care se scurge prin luncă
01

Lipsa statutului

Fără regim de arie protejată, nu există plan de management, pază sau monitorizare, iar orice intervenție pe mal se poate autoriza ca pe un teren obișnuit.

02

Deșeurile aduse de apă

Viiturile depun plastic și resturi în stuf și în sălciile de la mal, unde rămân agățate până le strânge cineva. Se adaugă depozitarea ilegală făcută direct pe mal.

03

Ape uzate din amonte

Deversările insuficient epurate din bazinul Dâmboviței aduc azot și fosfor, care hrănesc algele și sufocă apa mică vara.

04

Incendii de stufăriș

Stuful uscat, lipit de cartier și de dig, arde repede primăvara. Nu există un plan de prevenire și stingere pentru zonă.

LUNCA DÂMBOVIȚEI ÎN IMAGINI
Galerie foto

Ghid audio

Pe unde intră râul în oraș

Stai pe pod și ascultă două lucruri în același timp: orașul din față și stuful din spatele digului. Pe măsură ce înaintezi pe mal, primul sunet scade și al doilea crește — rațe care se ridică de pe apă, găinușe care aleargă prin stuf, broaște în lacurile interioare. Ghidul audio te duce prin poarta de vest pe care natura intră în București și îți povestește ce e special la Lunca Dâmboviței și de ce merită protejată cât mai curând.

Disponibil în curând
00:00 / 00:00

Vrem arie naturală protejată la Lunca Dâmboviței!

Semnează pentru ca aceste treizeci și șase de hectare de stufăriș, sălcii și lacuri din Sectorul 6, cu animalele și plantele care trăiesc în ele, să fie protejate prin lege.