Ești primar și vrei să reabilitezi sau să extinzi un spațiu verde? Iată câteva sfaturi care-ți vor garanta distrugerea lui.

1. Evită să ceri opinia oamenilor din vecinătate și mergi direct la aprobare cu un plan gata făcut. Consultarea comunității înseamnă timp, nervi, câteodată scandal. Nu-i ok. Îți poți impune opinia de primar puternic și vizionar prezentând un plan gata făcut. E suficient.

2. Alege un plan de amenajare foarte scump de pus în practică. Materialele de construcții, cele vegetale, mobilierul, totul trebuie să fie de lux și, mai ales, scump de întreținut. Nu contează că peste 5 - 10 ani apa necesară irigării va deveni o problemă. Cu siguranță se vor găsi resurse și atunci. Dacă nu, cu puțin noroc în Parlament, parcul poate deveni „curți construcții”.

3. Adaugă cât mai multe elemente de design și transformă parcul într-o sufragerie de gust îndoielnic. Asta place oamenilor foarte mult. Pune gresie, piatră cubică, inox, toarnă tartan, fă locuri de joacă din plastic lucios, pune arbori în ghivece ca în Sectorul 4, bare de inox ca în Sectorul 5 sau toarnă cauciuc la rădăcină ca în Sectorul 3. Cu cât mai multe elemente, cu atât mai bine, mai ales pentru buzunarele firmelor asociate.

4. Taie arborii bătrâni și plantează alții tineri, de preferat specii exotice. N-are rost să-i păstrezi pe cei bătrâni și, poate, bolnavi. Îi scoți direct și în locul lor plantezi unii tineri, eventual și greu de întreținut. Dacă se usucă, îi înlocuiești la anul.

5. Nu te uita deloc la ce vegetație există, aprobă un amenajament bazat pe specii cât mai noi. De exemplu, dacă ai în zonă ulm, carpen, frasin sau stejar, tu vorbește la firmă și plantează platan, salcâm sau ginkgo biloba pentru că sunt frumoși foc, nu-i așa?

6. Nu păstra nicio zonă naturală sau mai sălbatică. Distruge tot ce este tufiș, boschete, arbust cu țepi, gen măceș sau păducel. A, și mai ales, acoperă orice posibilă mică baltă. Evită umezeala. Poate atrage țânțari sau, Doamne ferește!, broscuțe, șerpi, lilieci.

7. Evită să faci o evaluare naturală a zonei înainte de lucrări pentru că oricum în București nu trăiesc animale sălbatice. Este important să pui în practică un plan cât mai steril, care necesită cât mai multă amenajare și care are ca rezultat un parc fără viață.

8. Evită pe cât posibil să iei în calcul funcțiile locului pe care vrei să-l reabilitezi. Adică ai un loc unde înainte oamenii jucau tenis cu piciorul? Eh, tu pune pe hartă o arteziană! Sau ai un loc deschis, cu iarbă verde, plante perene cu flori și tufe sălbatice? Trebuie adus gazon sau, mai bine chiar, plantează arbori de la un cap la altul! Este important să lași ceva mare și total diferit în urma ta.

9. În general, pune gazon peste tot. Merge sigur.

10. Dezaprobă orice soluție bazată pe natură. Drenarea apei de ploaie către o zonă permeabilă unde eventual să ai și niște plante specifice? Nu! Asta este o chestie ONG-istă și soroșistă. Tu pune plăci de gresie sau asfalt sau tartan în cât mai multe zone și direcționează apa de ploaie către canalizare. Scoate straturile vegetale originale și acoperă locul cu pietriș alb decorativ, evită plantele cu flori (că atrag albinele sau fluturii), amenajează suprafețe betonate, ca să poți sufla mecanic frunzele toamna. 

Și încă un lucru. Un parc este poate cel mai viu loc, pentru că în el se întâlnește viața în cele mai diverse forme (atâta cât poate exista ea într-un oraș). Tu asigură-te că-l distrugi obligând oamenii (și fauna) să se uite la el ca la un spațiu străin, care nu le aparține. Aceasta este distrugerea ultimă. 

Articol publicat @ Republica - „Vrei un parc mort? Urmează acești 10 pași simpli.” Manualul neoficial al primarilor gospodari care confundă natura cu mobilierul urban